Dor !…

Imi este atat de dor de mare, de nisip, de soare, de levitatie imaginativa, de rece si de canicula, de racorire implinitoare … de tot … Abia astept sa ajung acolo ! Am sa-mi infig visele-n nisip si am sa dau frau liber culorilor sa se joace cu mintea mea, dupa care am sa le sting focul cu un val rece care sa imi incetineasca bataile inimii. Am sa ma obisnuiesc cu apa. In timp. Am sa ii ud pe toti pentru ca imi place sa ii vad tipand din cauza contrastului fierbinte-rece, dar am sa ma agit negativ cand voi simti si eu contrastul ala. Asta e. Am sa alerg. Si ghici ? N-o sa imi pese cat de tare va striga soarele la mine sa nu il mai ametesc sau nisipul ca l-as batatori prea tare. Ei sunt cei care ar trebui sa isi ceara iertare in fata mea ca nu m-au luat la ei atata timp si ca o sa ma tina alaturi atat de putin. Apoi am sa plec. Am sa plec ca sa beau ceva racoritor. Si am sa beau cu atata pofta incat nici sa nu mai tin bine recipientul in mana si sa dau pe mine. Dar nu va fi nicio problema, pentru ca pielea imi va fi spalata de mare.

Am sa râd …