Daca as putea sa rup o farama din tot ce insemn, bucatica aceea infima de atom, sa-i simt intensa pulsatie si sa o arunc apoi in rau… ma intreb cum as mai fi?
Am o mie de intrebari ce mi le sangereaza mintea si cunosc un mare paradox
Acela ca, dupa ce as sti raspunsul fiecareia, toate si niciuna imi vor fi de folos.
Care este drumul, care este calea dintre toti sorii de la orizont?
Cum arata oare zarile cand nu mai iese fum din foc?
Trei etaje sociale vad cu ochii larg inchisi:
copii fericiti, nenorociti ai simtirii si luminatii distinsi.
Si-atunci, vin si-ntreb de colo… Cate lacrimi trebuie sa mai ude Pamantul asta suparat?
In apogeul suferintei, eliberarea ramane -greu de schimbat- un punct de ratat.
E greu cand istoriseste o chitara simtamintele profunde ale-ntregii omeniri
Sa ramai tacut si aspru, cu scrutare din priviri.
Dar ne cheama radacinile in recunoastere,-napoi,
cand ratiunea nu se satura din satisfacerile efemere in ploi.
Ne cheama pe noi, cei care vor s-auda glasul sau sa faca pasul
inainte…
